pasarea albastra

in ultimele zile am citit mai multe bloguri despre Timp si ma cam mananca palma.
sunt atatea chestii de spus despre acest mare necunoscut in care si cu care si prin care si datorita caruia traim si murim…
tin minte ca am citit mai multe versiuni ale aceleiasi povestiri fantastice, si anume aceea in care un ciobanas/calugar aude o pasare cantand si, uimit si fermecat de frumusetea cantecului, se ia dupa ea si tot merge, fascinat, pana cand se lasa seara. atunci pasarea isi inceteaza cantecul si ciobanasul/calugarul se intoarce la stana/manastire. insa aici nu mai cunoaste pe nimeni, totul este schimbat, nimeni n-a auzit de el. cand intreaba de stapanul ciobanilor (baci cred ca ii zice)/ staretul manastirii, doar un cioban/calugar foarte batran spune ca a auzit povestindu-se despre el. m-a impresionat teribil povestirea asta, in special versiunea cu calugarul, pe care am citit-o la muzeul taranului roman, undeva intr-o camera ce reprezenta chilia unui calugar si erau adunate acolo tot felul de carti. am tot stat si le-am rasfoit si am dat de povestioara, pe care am si citit-o pe nerasuflate. cand am iesit de acolo am avut impresia ca ma intorc dintr-un tinut de basm, atemporal… iar cand am ajuns in strada si am dat cu ochii si urechile de masini m-a pocnit un dezgust de orasul asta…(mai puternic chiar decat e de obicei)
e o mare enigma timpul asta.. nimeni nu stie de unde vine, nimeni nu stie unde se duce… nu se stie daca a inceput odata cu nasterea universului sau a existat dinainte… nu se stie nici macar daca are un inceput si daca va ajunge vreodata la sfarsit… nu se stie de ce, aparent, are un singur sens… de ce se misca intr-o singura directie…
chiar si ceea ce simtim noi din el e relativ.. de exemplu, e cert ca o perioada petrecuta intr-un mod interesant si placut trece mult mai usor decat atunci cand faci ceva plictisitor sau/si obligatoriu.
de unde-mi veni toata inversunarea asta pe Timp? ei bine… m-am dat de atatea ori cu capul de pereti din cauza lui… am zis de multe ori ca imi trebuie mai multe corpuri pt mintea pe care o am. efectiv am niste dorinte atat de opuse si de contradictorii incat ma mira ca nu-mi explodeaza capul. ma gandesc la Timp ca la niste falii tectonice, unele infipte bine, altele instabile si altele in plin proces de alunecare. de cate ori nu mi-am tras pumni ca am fost pe falia gresita, ori cea care a alunecat si locul meu era in urma, ori cea care a ramas iar locul meu era in fata, pe cea care fugea…
i-am spus cuiva odata: suntem in timpi diferiti… acum mi-e clar momentul in minte, dar chiar si atunci, cu toata tristetea pe care o simteam si care-mi intuneca gandirea, m-am mirat de cat de clara, simpla si adevarata a fost ideea asta: ca eram in timpi diferiti. si am mai suferit nepotriviri dintr-astea temporale…
e groaznic sa iti dai seama ca, din cauza ca ai ajuns prea tarziu sau prea devreme, sau situatia a dat peste tine prea tarziu sau prea devreme, ti-ai ratat un vis. e groaznic mai ales fiindca vezi ca ar fi fost posibil… cel putin eu nu-s prea obisnuita sa mi se indeplineasca visele, asa ca atunci cand il vad trecand frumos pe langa mana mea intinsa cu o fractiune de timp (ah Timpule!!) gresit ei bine.. ei bine… pfff…
sunt ferm convinsa ca atunci cand vom sti ce e Timpul vom deveni zei. ne vom putea modela o viata pe placul nostru, vom putea invarti miile de planuri ce ne inconjoara sau/si trec prin noi dupa bunul nostru amuzament, vom putea sterge cu o guma temporala (sau A temporala? 🙂 ) orice erata…
defapt… ce erata? ca nu va mai exista nici una, din moment ce viitorul nu va mai fi in ceata iar totul se va desfasura dupa un orar bine stabilit.
hmm… utopic si infricosator, nu? parca te sperie atata fericire… caci ce-ar fi fericirea fara suferinta? cine-ar mai pretui-o? cine macar ar mai recunoaste-o?
asa ca mai bine continuitatea ramane in barlogul ei matematic si nu-si indreapta ghearele catre clipele de fericire, putine si placute (pe care le-ar lungi inutil, le-ar intina, le-ar banaliza), din viata noastra de simpli muritori vesnic nedumeriti si fascinati de natura timpului. Timpului..