You are currently browsing the tag archive for the ‘noi’ tag.

 

A fost odata o Fiinta de lumina si iubire. Si fiinta asta era atat de fericita si multumita cu sine, incat nu-i mai pasa de nimic altceva decat de ea insasi. Se autoalimenta, se autosatisfacea, se incarca cu tot ce era in jurul ei, prin toate simturile, prin toti porii. Traia timp indelungat numai mirosind o floare sau ascultand vantul sau privind frunzele galbene ce cadeau din copaci de aur si arama.
Si Natura, privind la atata fericire, s-a revoltat si a spus ca e impotriva firii, e ceva mai presus de tot si de toate si o singura Fiinta vie nu poate trai astfel. Si a pedepsit Fiinta, despartind-o in doua Parti si stergandu-i orice amintire legata de viata de pana atunci.
Au ramas insa radacini adanc infipte in fiecare din cele doua Parti: doruri neclare, vise nelamurite, nazuinte, idealuri.
Si-au colindat mult prin spatiu si timp, incercand sa-si gaseasca fiecare fericirea. Totul era insa in zadar. Fiecare umbra de fericire pe care o intalneau era inselatoare si se dovedea falsa.
Si tot umbland si cautand, nici ele nu stiau ce, s-au apropiat una de alta. Nelinistea devenea tot mai mare, dorurile tot mai intense.
Cand s-au vazut, s-au cunoscut. Atat de incredibil li s-a parut insa ceea ce au intrezarit, incat multa vreme au incercat sa se convinga ca si aceea era tot o fericire dintre cele inselatoare.
Intr-o noapte, ochii li se deschisera brusc una asupra celeilalte si au stiut. Au ras si au plans. Au dantuit. S-au impletit si s-au ratacit una intr-alta. Si au redevenit Fiinta. Si ca sa nu mai pateasca precum in trecut, Fiinta a pastrat aparenta de doua Parti.
Si Natura vedea doar doua suflete care se iubeau enorm.

puse pe rafturi

file din poveste

vizitatori

  • 25,986 hits