si vin momente in care totul e minunat; atat de frumos incat pier cuvinte, pier ganduri, pier dorinte.
sunt la refugiul zarna, dupa 5 zile in care am facut pentru prima data integral creasta fagarasului.
stau pe marginea vaii, intinsa pe muschiul verde si moale. in lungul vaii muntii impaduriti se intrepatrund ca niste degete de indragostiti; adie un pic vantul, iar soarele s-a lasat dupa creste, dand o culoare de caramel norilor si cerului.
in departare curge o cascada subtire si lunga, aproape verticala.
si toate simtirile mele sunt navalnice dar impacate. apartin acestui loc. sufletu-mi nu se zbate si nu tanjeste, ca in marea cusca.
de aceea si toate cuvintele astea simple; aici ma aduc toate dorurile. acum sunt aici si impacata. atat de fericita!
varfurile din jur sunt inca luminate de soare, cu o lumina atat de calda! si iata si o turma de oi, in departare, pe un varf.
doamne, cum iubesc!
atat de acum, atat de aici, atat de eu!
si atat de simpla, toata frumusetea asta! de ce cautam perfectiunea in complexitate?
din nou eu! multumesc, frumusete, multumesc, Munte!

3 august 2010,
refugiul zarna

Advertisements