trecut. prezent. viitor. prezentul nu exista, e o notiune pur fictiva. viitorul? viitorul iata-l, e deja trecut. cuvintele pe care le astern sunt deja trecute, strecurate prin sita mintii, cantarite, etichetate, cosmetizate, poate sunt deja minciuni. intreaga existenta se invarte in jurul recompenselor, a recoltei. adica a trecutului. deci unde-i morala? unde tre sa ma asez si ce fel de lentile tre sa-mi inoculez ca sa pot vedea intregul ansablu si sa-mi pocnesc una peste frunte, exclamand uimita de cat de evident era: ‘aaaaaaaah, da, asta era! de aia totul!’. am apucat de gat trecutul, mi-am lipit gura de gura lui si am tras atat de tare incat i-am smuls sufletul si l-am inghitit, pentru o secunda. dar si l-a tras inapoi, descusandu-l pe-al meu. pedeapsa pentru ca tanjeam dupa prezent.

ieri, o particica pe care o credeam pentru totdeauna in prezent, careia nu-i facusem loc in alta parte decat in prezent si viitor, s-a mutat in trecut. a plecat precum o bataie de aripa de fluture.

astazi mi-am facut mie insami loc in trecut.

Advertisements