14

in seara asta mi-am adus aminte cu maria cum ne jucam. separat, ca nu ne jucam impreuna pe vremea aia.

1. v-ati ascunselea, caruia noi ii ziceam ‘fatascunselea’ a fost jocul etern si suprem, un fel de tinerete fara batranete si viata fara de moarte. l-as juca si acu, oricand, daca as avea cu cine.

la tara era cel mai fain. stateam pana noaptea tarziu si ne ascundeam prin toti copacii si pe dupa toate gardurile si surile si alergam desculti prin tarana drumului. cu mine nu se punea nimeni, ma piteam bine bine si asteptam intotdeauna sa scap turma. alergam de-mi sfaraiau calcaiele si cei care ‘se puneau’ aveau intotdeauna de furca.

la inceput numaram, ca sa ‘iasa’ toti si ultimul sa ‘se puna’.

– pe-o-bara-se-caca-o-cioara-ga-ga-ga-drept-in-gura-ta;

-an-tan-te-dize-mane-pe-dize-mane-compa-ne-an-tan-te

– nu mai stiu, le-am uitat si rau imi pare.


2. tara tara vrem ostasi era destul de dur; intotdeauna ma loveam si-mi rupeam hainele de pe mine.

se formau doua echipe si una din ele numea o persoana din cealalta echipa (cel mai bine era sa o aleaga pe cea mai firava). persoana numita trebuia sa alerge si sa incerce sa rupa intr-un loc lantul format ceilalti, care se tineau de maini. trebuia sa se sfatuiasca cu coechipierii in care parte sa incerce sa ‘sparga’, incercand apoi sa-i ia prin surprindere pe ceilalti. daca reusea sa strapunga echipa adversa isi alegea o persoana de acolo pe care o lua cu ea. daca nu reusea sa rupa lantul, ramanea ea acolo.

3. tarile era foarte fain, il jucam rar si intotdeauna imi placea.

era nevoie de o minge. se desena pe asfalt un cerc si se impartea in atatea felii triunghiulare cate persoane sunt. fiecare isi alegea un nume de tara pe care-l scria pe bucata lui si apoi se aseza in ea.

cineva lua mingea si incepea s-o bata in mijloc, zicand: ‘sa traga mata de coada si porcul de urechi tara cu numele deeeeeeeeeeeeeee’ si apoi urla numele uneia dintre tari, timp in care toti ceilalti (si el imediat dupa) o rupeau la fuga. cel a carui tara era cea numita trebuia sa auda si sa se intoarca cat mai repede, sa apuce mingea si sa o bata in centru, strigand ‘stop!’, moment in care ceilalti trebuiau sa incremeneasca acolo unde ajunsesera.

cel cu mingea alegea o persoana, de regula cea mai apropiata, pe care trebuia, de acolo, din centrul cercului, sa o atinga cu mingea.

daca reusea s-o atinga (ea n-avea voie sa se fereasca), ii lua o parte din tara. facea cu creta o operatie in tara celuilalt si scria acolo pe bucata aia numele tarii lui. erau unii mai de treaba care luau cate un coltisor, dar erau si hapsani care luau juma de tara.

daca nu reusea sa-l loveasca pe cel aleas, atunci ii lua celalalt din tara lui.

4. cat e ceasul imparate jucam cand eram chiar mica mica.

se alegea un imparat iar ceilalti se aliniau toti la o anumita distanta de el. fiecare intreba, pe rand, ‘cat e ceasul, imparate?’ si imparatul raspundea in functie de cat de repede voia ca persoana respectiva sa avanseze: un pas de urias/pitic in fata/spate, o mamaliga in fata/spate (mamaliga consta in a sari rotindu-te) etc. cine ajungea primul la imparat ii lua locul si jocul o lua de la cap.

5. ligheane-ligheane era un joc al tiganilor de pe la mine de la bloc si in care mai intram si eu cand n-aveam ce altceva sa fac.

ne asezam toti in cerc si cineva in mijloc. isi punea o mana la ochi si cealalta intinsa in fata aratand cu degetul si incepea sa se invarta si noi sa cantam:

‘ligheane ligheane/sticle si borcane/pepsi cola cola/pupa-te cu ala!’ si trebuia sa-l pupe pe cel in dreptu caruia se oprea si sa faca schimb de roluri.

6. gropita era un joc de handicapati, pe care-l uram. l-am jucat doar de f putine ori.

se facea o gropita in pamant si de la o anumita distanta se azvarlea cu banul. daca nimereai groapa erai tare. daca nu, dadeai cu degetu in banu ala si in al celorlalti pana se bagau toti in groapa.

7. matele-ncurcate jucam cand eram f mica si ma plictiseam prea rau. impreuna cu cineva porneam sa ne incurcam si sa ne incolacim din pozitia initiala fata-n fata si tinandu-ne de maini. altcineva statea cu spatele si dupa ce terminam noi de innodat cel care se ‘pusese’ incerca sa ne deznoade fara sa ne rupa nimic si fara sa ne desprinda mainile, zicandu-ne ce sa facem.

8. ratele si vanatorii era unul dintre jocurile pe care le iubeam cel mai tare. ne trebuia minge. doua persoane stateau fata in fata, la distanta: vanatorii. ceilalti, ratele, stateau intre ei. cei doi vanatori trebuiau sa loveasca ratele cu mingea si sa le elimine din joc. cand ramanea o singura rata, vanatorii mai aveau la dispozitie atatea aruncari cu mingea pe cati ani avea ratza. daca nu reuseau s-o impuste din loviturile alea, atunci se chema ca ratza cu pricina a castigat jocul.

bine-nteles ca adoram sa fiu ratza 😛 :))

9. capra jucam rar. cineva se punea capra si noi saream peste el, avand grija sa nu-l daramam, zicand diverse chestii. prima era ‘capra noua’ si saream normal. apoi se complicau din ce in ce mai mult, facand viata grea saritorului si caprei. imi mai aduc aminte decat doua: ‘ursul din pod’ si ‘ursul din luna’; la ambele se sarea ca la \’capra noua\’, numa ca la aterizare trebuia sa-i cazi cu fundu in spinare caprei, la ‘ursu din pod’ mai usurel asa si la ‘ursu din luna’ incercand sa pari ca ai picat din luna.

10. lapte gros era asemanator cu capra. cineva statea capra si primul sarea peste el strigand ‘lapte gros’ si se aseza lipit de prima capra. urmatorul trebuia sa sara peste amandoi si tot asa, pana cadea cineva.

11. ursu doarme si viseaza jucam la gradinita. cineva se aseza pe vine, cu mainile la ochi si ceilalti se invarteau in jurul lui tinandu-se de maini si cantand ‘ursul doarme si viseaza/ca papucii lui danseaza/ce sa-i dam noi sa manance/lapte dulce sau cafea/sa aleaga pe cine-o vrea’ si ursul se trezea si alegea un alt urs in locul lui.

12. postasul era tot joc de gradi, de jucat in clasa. un copil mergea la usa si ciocanea. ceilalti intrebau ‘cine eeee?’ el: ‘postaaaasuuu’; copiii: ‘si ce ne-aduceeeee?’ el: ‘o scrisoaaareeee’; copiii: ‘pentru ciiineeeeee?’ el: ‘pentru x’ (un nume) si ce se intampla mai departe nu mai stiu, probabil ca destinatarul scrisorii se transforma in postas.

13. as manca era cu un elastic. bagam cate un picior in el si il intindeam si fiecare zicea, pe rand, ce-ar manca. ‘as manca as mancaaaaa..’ si daca zicea de prajituri cu frisca si caramel sau cartofi prajiti cu fripturi, trebuia sa stam neclintiti si cu bale prin coltu gurii; daca zicea de sobolani morti sau fierti sau viermi copti cu varza clocita, trebuia sa tragem imediat piciorul; elasticul se incalcea si cineva ramanea prins in el, pierzand.

14. sarpele se juca cu o coarda. cineva statea aplecat si invartea coarda paralel cu solul iar ceilalti, care stateau in cerc in jurul lui, trebuiau sa sara peste ea si sa se fereasca sa nu fie atinsi. cei atinsi luau locul celui care invartea.

15. frunza era joc de bucuresti si de
asfalt. am genunchii plini de semne de la jocul asta. se desena un careu ca in imagine


http://photos4.hi5.com/0090/619/471/l1YeAv619471-02.bmp

si se faceau 2 echipe. scopul era sa ajungi in terenul echipei adverse si sa pui ‘frunza’ in colt; dar pana ajungeai acolo aveai multe greutati de indurat, pt ca in jocul asta totul era permis. puteai sa tragi de par, de haine, sa te agati, sa sfasii, sa impingi, sa imbrancesti, orice numa sa-l dai pe adversar afara sau sa-l faci sa calce pe liniile careului. galustele din colturi erau oaze divine unde-ti puteai reculege si mangaia coatele julite, fiind in imunitate acolo. existau trei tipuri de actiuni in jocul asta. una era un fel de duel; doi adversari cadeau de acord sa se ‘traga’ si aveau ca delimitare linia dintre cele doua terenuri; se trageau pana cand unul din ei il scotea pe celalalt; dar pt ca era un joc diabolic, nu era exclus ca intr-o secunda sa te trezesti tras de 3 din echipa adversa si ai tai sa sara sa te salveze si sa nu poti face nimic in timp ce-ti sunt sfasiate hainele si pana la urma ai tai cedeaza si iti dau drumul la picioare si ceilalti te trag salbatic si iti freaca genunchii si coatele de asfalt. nu-i nimic; in cateva secunde o sa tasneasca sangele, in cateva ore o sa faca un lichid incolor-galbui si gras ca uleiul, in vreo 2 zile o sa ai o coaja mare si neagra si toata viata o sa ai semne :)) (va pot demonstra partea finala). a doua actiune era sa incerci sa tasnesti pe culoar si sa incerci sa iesi si apoi sa intri in terenul adversarilor si sa ajungi la frunza. a 3-a actiune era sa ii impiedici pe toti cei care aspirau la patrunderea pe terenul tau, tragandu-i si impingandu-i in timp ce incercau sa se deplaseze pe culoare.

daca jocul reusea sa se termine (nu de f multe ori), toti jucatorii erau frustrati si ofticati si rosii de suparare si de sange :)) un adevarat joc pt copii :))

tocma mi-a adus aminte lucia de

16. 1,2,3 la perete stai!: cineva statea in fata celorlalti, la o anumita distanta, si se intorcea cu spatele si zicea ‘1, 2, 3 la perete stai’ si ceilalti in timpul asta incercau sa ajunga cat mai aproape de cel intors cu spatele. cel care se ‘pusese’ se intorcea f repede si daca surprindea pe cineva in timp ce se misca, chiar si numa un deget, ii zicea ‘te-am vazut!’ si cel incriminat se intorcea la linia de start.

mai erau jocuri ca sotronul, elasticul, coarda, leapsa, flori fete si baieti, telefonul fara fir etc, dar astea nu ma incantau si oricum le stie toata lumea 😛

voi cum v-ati jucat? vreau sa aud! 🙂 si mai ales vreau sa aud numaratori, cum era aia cu cioara sau aia cu an-tan-te.

chemati de departe copilul din voi si povestiti-mi-l, va rog. vreau sa-l cunosc. mi-e dor.

Advertisements