o scena neagra. un reflector din tavan. ea goala, cu spatele. poate fire de praf in lumina reflectorului. apoi dezlantuite, mainile incep sa danseze. sa caute. corpul se tanguie, fata se stramba si gura urla mut, lacrimi de furie si de disperare, mainile cauta, cauta, smulg inima din piept si o ofera strigand mut, catre reflector, alearga nebuna catre oameni necunoscuti in costume si pantofi si cravata, incearca sa le atinga fetele, sa ii recunoasca. raman ascunsi. ramane singura. se zvarcoleste pe podea, ameninta reflectorul, isi strange corpul cu mainile, a singuratate, fata, gatul, umerii, sanii, pantecul, genunchii. ingenucheaza, pe miscarea muzicii, cu un ritm egal, ca de copulatie. isi acopera capul cu bratele.

cuvintele sunt niste jucarii dragute. n-am mai scris de mai bine de-un an. de ce? poate pt ca mi-am dat seama ca nu-i atat de usor sa-ti smulgi sufletul si sa-l maruntesti in cuvinte. asta am incercat atata timp sa fac. cat m-am bucurat cand am citit in raportul lui el greco a lui kazantzakis ca toate framantarile, toate gandurile, toate trairile.. erau acceptate de el, incurajate, ca pe un mucegai pe care-l lasi sa creasca.. iar cand suferinta ajungea de nesuportat, o smulgea cu varful stiloului si o privea zbatandu-se, cu ochi fericiti de artist, incantat ca durerea lui e atat de neagra incat poate forma o adevarata arta. m-am bucurat pt ca nu mi-a mai fost rusine sa recunosc ca da, uite domne, a facut-o altu mai mare, acu pot sa zic ca si eu tot asta fac: imi incurajez frustrarile, fricile, fantasmagoriile, pana devin uriase, pana se transforma intr-un cosmar a la lynch, cu adevarat artistic.. si-apoi hai sa-l facem cuvinte.
in acelasi timp am gasit o alta cale de exprimare, poate mai apropiata sufletului meu, care parca vazuta din exterior nu mai suna atat de fals. o cale careia abia i-am deschis usa si pe care sunt hotarata sa o urmez, desi drumul inca nu e conturat. imaginea. fotografia.
wish me luck, daca mai sunteti pe aici 🙂
aici sunt cateva din fotografiile mele de incepator http://www.comunitatefoto.ro/membri/luthien/ iar aici va fi blogul meu dedicat fotografiei, a carui conturare inca nu s-a terminat: http://mihaeladincaphotography.wordpress.com/.
see u later alligator 🙂

pamantul se cutremura, inalta varfuri ascutite ca niste colti pe care ar vrea sa-i infiga in univers, sa muste salbatic din seninul rece. cuvinte pe care astazi le azvarli, maine iti vor paraliza mintea prin lumile si abisurile pe care le deschid. chiar daca. seninul se retrage in vid, insangerat. lumea se deschide pentru a primi lacrimile de sange, porii se dilata insetati, firele de par se electrizeaza incremenind in unghi de 90 de grade. tegumentul e sfasiat de taratoarele care ies la mirosul intepator al sangelui, cascandu-si mandibulele cat mai larg, frenetic. zgomotul tesuturilor frematatoare e asurzitor. tarziu in noapte… ‘mi-e dor de atatea lucruri si de atatea stari’. de fapt ti-e foame nebuna de ploaie. ochii fara pleoape trebuiesc udati artificial, pentru a nu se usca. fa-ti pleoape din nemarginire. asurzitor, mai presus de toate, e ritmul. rasuflarea vietii in ceafa mortii care creeaza viata. si cat de asurzitoare e linistea de dupa ce coltii smulg cu infinita voluptate plutind in saliva o bucata de infinit. mainile, incremenite de tensiunea cu care strang laturile pantalonilor, se ridica uluitor in lateral, trase incontrolabil in sus. sus. nemarginire. nemarginire sfasiata de coltii inveninati de pofta si sete ai unui pamant orb si jilav ce se zvarcoleste in intuneric.

moment de luciditate. atat de profund incat, daca as fi desculta sub cerul larg si mi-as lipi urechea de pamant, i-as auzi glasul.

Orkidea Lyrics
Kauan

Orkidea
Hylätty. Sumun kuristama. Ilman sielua.
Maailmassaan särkyneiden unelmien,
Kasvaa orkidea läpikuultava,
Silmut sen raoista asfaltin.

Terälehdissään merkit viattomuuden
Yksinäisiä kuin kuoleva katse.
Sekasorrossa saumottujen sydänten,
Tukala, niin tukala hengittää.

Kehto menneisyyteen heitettyjen hymyjen,
Kipu kosketusten,
Jäätynyt on kuin hauras aika,
Ja hiekka sormien välistä valuva…

Ole kuin orkidea paljaalla kivellä
Juo pisaroita marjoista harmaalla maalatuista.
Unohdus kristallinen muiston hävittää seitistä,
Jylisten sumussa, joka nostattaa kaiun…

(translate via google)

asculta albumul Lumikuuro

l o s t

surrendered to the decadence


eternal beauty of trees

sounds of pain…

niche

depression

la vaga esperanza de ser

surrended to decadence

puse pe rafturi

file din poveste

vizitatori

  • 25,967 hits