suntem ca niste muste idioate care se pocnesc de un geam deschis si se zbat si bazaie si iar se pocnesc, la cateva degete de libertate.
lumea se sprijina pe inertia asta stupida, pe miza ca vom continua sa ne lovim si sa ne lasam rahatul pe geam. iar cand unul reuseste sa scape, se simte atat de singur si de pierdut in universul nemarginit al posibilitatilor, incat se intoarce speriat si spasit in duhoarea calda a spatiului finit si familiar.

Advertisements