You are currently browsing the tag archive for the ‘cocalari’ tag.

m-am nascut intr-un cartier plin de tigani si muncesc intr-un mediu plin de tigani. creaturile astea imi provoaca o repulsie aproape instinctiala. nu ma intereseaza nici exceptiile, nici tiganii aia traditionali, populari si pitoresti din timpurile de acum 50 de ani, nici macar personajele imposibil de neadorat ale lui kusturica; vorbesc de ceea ce vad in jur. sunt parca plamaditi dintr-o pasta de vierme parazit.
ceea ce ma ingrozeste cel mai tare, insa, e faptul ca noi, locuitorii acestei tari, nu numai ca i-am acceptat incetul cu incetul asa cum sunt si ca nu le-am corectat sau ingradit intr-un fel comportamentul, dar, uluitor, oricat ar parea de neverosimil in ochii unui necunoscator, ne-am transformat noi insine in tigani; e de-a dreptul grotesc sa mergi pe strazile bucurestiului ziua in amiaza mare: te izbeste o populatie imputita fizic si psihic. fete finute si dragute, pt care romania e vestita, injurand si tipand una la alta ‘hai fa mai repedeeee’ ‘du-te fa in pula mea’ etc, scuipand coji de seminte prin mijloace de transport si alte porcarii. grupuri de pustani de cate 18-19 ani luandu-se de fete sau intinzandu-se prin ratb-uri si vorbind ca la usa cortului. tigani care fura sau bat oameni, fara ca nimeni sa intervina, de frica. frica?! e normal asa ceva? sa-ti fie frica in propria tara de o minoritate? sa pleci de acasa scuipandu-ti in san si facandu-ti cruce ‘doamne, sa nu se ia nimeni de mine pana la serviciu’?! sa fii obligat sa tii castile in urechi cu muzica data la maxim, ca sa nu mai auzi manelele de pe telefoanele lor?
asta e bucurestiul. a devenit o gaura neagra si imbacsita, o hazna umana. pana cand? pana cand vom mai suporta toate taratoarele din jur? romania, trezeste-te!

Advertisements

am vazut azi o domnisoara naucitoare. prin culorile care te izbeau cand te plimbai cu privirea de-a lungul domnisoarei respective: pantaloni roz turbat, bineinteles extrem de stramti, curea cu o inima din strasuri sclipicioase, o bluza de copii emo formata dintr-un fel de maieu negru si o chestie ca un fel de supramaieu, alba si atarnatoare si cu diverse chestiutze pe ea (probabil erau capete de mort sau ursuleti), pe deasupra trona un hanorac vernil din aceeasi categorie de culori turbate.. hanorac dotat cu cireasa de pe tort: o gluga galbena. geanta rosie. si la gat o inima albastra. imi pare rau ca n-am putut vedea ce avea in picioare, dar presupun ca niste tenesi d-aia negri luciosi de cocalari emo. asta daca nu avea niste pantofiori mov 😀
ii multumesc cerului, parintinor, neamurilor, catzelului, purcelului, sfantului sisoie.. oricui o fi de vina pentru faptul ca m-au aparat de a ajunge asa 😐

cad cateodata intr-o delasare si o moleseala si o bagare de picioare in toti si in toate.. si orele incep sa intre una intr-alta, sa se lungeasca, sa se imputa. si ma prind diminetzile, cateodata fara sa dorm, alteori dormind 2-3 ore. in dupa-masa asta am facut-o lata si am dormit de la 1 pana la 5, un somn d-ala groaznic, in care auzi tot ce e in jurul tau si ai impresia ca visezi, in care te trezesti din 10 in 10 minute si te invelesti ca ti-e frig, sau te dezvelesti ca ti-e cald.. si gura iti e uscata de sete, dar ti-e prea somn ca sa te trezesti si sa te duci sa bei apa.. si vrei sa te trezesti dar ti-e lene.. si cand in sfarsit te-ai hotarat sa pui capat agoniei simti ca explodezi de dureri de cap. asa am facut io. asadar.. pe la 5 jumate stateam ca un zombie in fatza unei oale cu cirese.. si mancam in sila, mecanic si ma gandeam ca in fiecare cireasa pe care o mestec e cate un vierme alb si dolofan si miscator.
si capul imi exploda de durere.
si iata ca concetatenii mei (care merita cu respect cacofoniile) s-au hotarat ca nu sunt indeajuns de amarata si de pedepsita pentru pacatele mele. asa ca a inceput circul atat de familiar din baicului, rahatul in care locuiesc.
masini langa masini, cat e strada de lunga, cu usile deschise si cu ragnete manelice iesind din ele, boschetari si boschetare la fiecare scara de bloc, mancand semintze si urland unul la altul, copii dementi alergand pe strada si injurandu-se de morti, gratare in fatza fiecarui bloc, televizoare scoase in mijlocul strazii, radiouri pe fiecare pervaz de geam.
maica-mea plimbandu-se prin casa cu oale de apa fierte la aragazu din bucatarie si carate pana la baie, intorcandu-se apoi sa isi ia si radioul dat pe radio trinitas cu predici bisericesti.
404 not found.
si iar aud televizoarele de pe strada si cum ca va fi meciul romania-olanda si ca anu trecut a fost 0 la 0 dar acum avem neaparat nevoie de victorie si un dobitoc vorbind la televizor si io mirandu-ma ca de ce m-o mai deranja oare faptul ca asta repeta intr-una ‘cu respect’ ‘cu respect’, cand exista un intreg vocabular de analfabetisme in tot ceea ce e legat de fotbal.
si din nou simt cum imi crapa capul.
si again and again.. 404 not found.. aghiazma si anafura si tamaia cui distribuie netu asta de rahat.
si miroase a gratare prin toata casa.. si nu pot sa inchid geamu pt ca e prea cald.. si imi vine ideea sa-mi prajesc niste cartofi dar imi dispare repede, cand simt cat de grasa sunt si cand ma uit la ceas si vad ca e 9.
si iar aud cum urla nenorocitii pe afara.. si predicile lu maica-mea de la radio.. si imi vine sa incep sa rag si io din toti rarunchii si sa ma iau de par si sa ma pocnesc cu capul de pereti.
dupa ce ca suntem niste muritori de foame si niste cotrobaitori prin tomberoanele europei mai suntem si inculti.. si promovam din toata inima incultura asta, prin intermediul rahatului de televizor, la care altceva in afara de fotbalisti analfabeti, curve analfabete, vedete autohtone analfabete prezentandu-si rahaturile din casa, emisiuni cu analfabeti balacarindu-se si plangand si pupandu-se in cur.. in afara de toate astea.. rar mai vezi cate ceva. si oricum, la altceva nu se uita nimeni.
ah.. asa lumi.. bine ca razi de statusul meu. cum dracu poate unei persoane inteligente ca tine sa-i placa fotbalul? asta va ramane o vesnica enigma pt mine.
ah .. la dracu. aveti o lama?

(pt distinsele persoane care n-au tangentze cu altceva decat fotbalul si care, bineinteles, habar n-au cu ce se mananca titlul entry-ului meu, traducere si semnificatie:
‘femei in pragul unei crize de nervi’ – statusul meu de pe mess si starea mea de acum. in plus, titlul unui film de almodovar. si aici n-am sa mai continui sa zic cine e almodovar.. oricum nu va intereseaza )

fuck it.. ma duc sa-mi prajesc niste cartofi.


puse pe rafturi

file din poveste

vizitatori

  • 26,077 hits