You are currently browsing the tag archive for the ‘intruziune’ tag.

fac o chestie foarte ciudata. ma gandesc la ceva, apoi gandurile legate de acel ceva imi aduc aminte de altceva, altceva care seamana cu un cu totul altceva.. si ma trezesc brusc, amuzata si uimita de firul luuung si incovrigat trasat intre gandurile initiale si cele la care tocmai am ajuns. si pt ca nu mi-am cracanat creierul prea tare punandu-mi gandurile sa faca spagat, ma apuc sa fac drumul invers, infasurand inapoi in ghem firul tocmai desfasurat.
bunaoara mi-a venit in minte cat de minunat ar fi sa am un job pt care tot ce-ar trebui sa fac ar fi sa modelez propozitii si fraze. propozitii si fraze despre ‘cum ar fi daca’, nu despre ‘cum este’. poate din acelasi motiv pt care nu imi gadila nici o celula, oricat de gadilicioasa, realitati proiectate in alte medii decat cel natural: muzica, filme etc
ok, apreciez sudoarea cu care sunt pictate (ma gandesc acum la filme gen ‘american history x’ sau ‘requiem for a dream’, pt ca tot am vorbit despre ele acum cateva zile si imi sunt proaspete, sau la muzica precum parazitii – intre noi fie vorba, p-astia nu-i apreciez, dar na.. ) dar mai mult NU! e ca si cum ar trebui sa ador o sfera pt singurul motiv ca e perfecta. pai n-am frate ce face cu perfectul, nu-mi tine de cald si nici de foame.
asa si cu pozele realitatii. pt ce-mi trebuie un tablou pictat si chiar imbibat cu rahat? hm?? nu sunt nici surda, nici oarba si pe deasupra sunt satuuuuula de rahatul de sub picioare, nu simt nici o dorinta, dar nici una, nici macar una mica mica uite-atat sa privesc un tablou in care sunt pictati drogati sau romani furand sau curve sau femei violate sau proxeneti sau copii murind de foame ETC. nuuuu, merci mult. prefer sa ascult valurile marii decat horcaieli de muribunzi.
am un mod bolnav de-a asculta, dar nu sunete bolnave de ralitatea creata de oameni. ci valuri de vant si de foc, batalii antice, apocalipse. valuri de ciocolata. sa ma afund in ele si sa-mi curga lasciv in auz si sa ma faca sa tremur.
mda.. oricat ai incerca sa te ascunzi, stiu ca ai o minte bolnava. stiu stiu stiu. cand stranuti si improsti cu saliva sau cand te zgarmi in nas si scoti diiiiitaimai creatura sau cand iti forezi urechile si simti niste mancarimi de-ti vine sa crezi ca toti dracii lui scaraotchi s-au strans acolo si rad dement sau cand ajungi in fata oglinzii si vezi o monstruozitate de cos galben ce sta sa crape si il apesi cu degetele aratatoare si explodeaza si improasca oglinda sau cand esti intr-o stare de lipsa totala de creier si te afunzi in glume perfide si obscene sau cand esti gata sa bagi in gura o lingurita plina cu o prajitura delicioasa si in secunda aia chiar nu mai conteaza nimic altceva sau heheee, ia uite ce i-am zis mariei acum cateva ore:
Miky: ba / Miky: cand ma intind / Miky: (acu m-am intins) / Mary Jane: m-am prins / Mary Jane: :)) / Miky: parca nu-mi mai pasa de nimic / Miky: parca as vrea numa sa ma pot intinde, orice s-ar intampla / Miky: si daca ar fi sa ma calce masina / Miky: as sta sa ma intind
cand ma intind parca mi se dilata mintea si as putea sa cuprind tot universul si sa fiu fericita si sa-l ingurgitez si sa-l legan in mine ca pe un copil nenascut si sa fiu Totul. apoi se termina intinsul si pojghita de fericire infinita crapa.
stiu. stiu ca aveti placeri macabre.
atunci lasati-ma si pe mine sa-mi manjesc sufletul cu ciocolata. sa se prelinga printre organe si oase si vene si capilare si cand oftez de placere sa-mi iasa bulburuci de ciocolata calda pe nas si urechi.
si cand bule de ciocolata ajung sa iasa pe urechi fericite, sa scriu in blog. da, v-ati prins. ascult o muzica faina.
si cum am ajuns eu la ciocolata scurgandu-mi-se prin pori? heheeeee, va iert de deocamdata de infasuratul ghemului, imi rezerv numai mie treaba asta.

puse pe rafturi

file din poveste

vizitatori

  • 25,986 hits