cuvintele sunt niste jucarii dragute. n-am mai scris de mai bine de-un an. de ce? poate pt ca mi-am dat seama ca nu-i atat de usor sa-ti smulgi sufletul si sa-l maruntesti in cuvinte. asta am incercat atata timp sa fac. cat m-am bucurat cand am citit in raportul lui el greco a lui kazantzakis ca toate framantarile, toate gandurile, toate trairile.. erau acceptate de el, incurajate, ca pe un mucegai pe care-l lasi sa creasca.. iar cand suferinta ajungea de nesuportat, o smulgea cu varful stiloului si o privea zbatandu-se, cu ochi fericiti de artist, incantat ca durerea lui e atat de neagra incat poate forma o adevarata arta. m-am bucurat pt ca nu mi-a mai fost rusine sa recunosc ca da, uite domne, a facut-o altu mai mare, acu pot sa zic ca si eu tot asta fac: imi incurajez frustrarile, fricile, fantasmagoriile, pana devin uriase, pana se transforma intr-un cosmar a la lynch, cu adevarat artistic.. si-apoi hai sa-l facem cuvinte.
in acelasi timp am gasit o alta cale de exprimare, poate mai apropiata sufletului meu, care parca vazuta din exterior nu mai suna atat de fals. o cale careia abia i-am deschis usa si pe care sunt hotarata sa o urmez, desi drumul inca nu e conturat. imaginea. fotografia.
wish me luck, daca mai sunteti pe aici 
aici sunt cateva din fotografiile mele de incepator http://www.comunitatefoto.ro/membri/luthien/ iar aici va fi blogul meu dedicat fotografiei, a carui conturare inca nu s-a terminat: http://mihaeladincaphotography.wordpress.com/.
see u later alligator
pamantul se cutremura, inalta varfuri ascutite ca niste colti pe care ar vrea sa-i infiga in univers, sa muste salbatic din seninul rece. cuvinte pe care astazi le azvarli, maine iti vor paraliza mintea prin lumile si abisurile pe care le deschid. chiar daca. seninul se retrage in vid, insangerat. lumea se deschide pentru a primi lacrimile de sange, porii se dilata insetati, firele de par se electrizeaza incremenind in unghi de 90 de grade. tegumentul e sfasiat de taratoarele care ies la mirosul intepator al sangelui, cascandu-si mandibulele cat mai larg, frenetic. zgomotul tesuturilor frematatoare e asurzitor. tarziu in noapte… ‘mi-e dor de atatea lucruri si de atatea stari’. de fapt ti-e foame nebuna de ploaie. ochii fara pleoape trebuiesc udati artificial, pentru a nu se usca. fa-ti pleoape din nemarginire. asurzitor, mai presus de toate, e ritmul. rasuflarea vietii in ceafa mortii care creeaza viata. si cat de asurzitoare e linistea de dupa ce coltii smulg cu infinita voluptate plutind in saliva o bucata de infinit. mainile, incremenite de tensiunea cu care strang laturile pantalonilor, se ridica uluitor in lateral, trase incontrolabil in sus. sus. nemarginire. nemarginire sfasiata de coltii inveninati de pofta si sete ai unui pamant orb si jilav ce se zvarcoleste in intuneric.
moment de luciditate. atat de profund incat, daca as fi desculta sub cerul larg si mi-as lipi urechea de pamant, i-as auzi glasul.
Orkidea Lyrics
Kauan
Orkidea
Hylätty. Sumun kuristama. Ilman sielua.
Maailmassaan särkyneiden unelmien,
Kasvaa orkidea läpikuultava,
Silmut sen raoista asfaltin.
Terälehdissään merkit viattomuuden
Yksinäisiä kuin kuoleva katse.
Sekasorrossa saumottujen sydänten,
Tukala, niin tukala hengittää.
Kehto menneisyyteen heitettyjen hymyjen,
Kipu kosketusten,
Jäätynyt on kuin hauras aika,
Ja hiekka sormien välistä valuva…
Ole kuin orkidea paljaalla kivellä
Juo pisaroita marjoista harmaalla maalatuista.
Unohdus kristallinen muiston hävittää seitistä,
Jylisten sumussa, joka nostattaa kaiun…
(translate via google)
asculta albumul Lumikuuro
a trecut fix o luna de cand n-am mai vazut muntii. o luna de cand n-am mai fost pe acasa.
dupa multa ploaie si multe zile friguroase soarele a inceput sa coloreze zilele, aducandu-mi aminte de ce iubesc atat de mult toamna. pentru ca toamna frunzele stralucesc galben auriu si rosu nebun, pentru ca toamna mangaie fetele oamenilor si parca acopera o parte din grijile sapate pe chipuri, le imblanzeste ca si cand ai lua o poza prea albastra sau prea verde si, intr-un program de editare, ai apasa pe ‘warming’. pentru ca toamna iubesc sa-mi fosneasca frunzele sub pasi. pentru ca toamna iubesc atat de mult atat de multe.
cu dor de munti, hotarasc vineri seara, pe 22 octombrie, impreuna cu charlie sandu, sa mergem a doua zi prin bucegi, sa facem creasta balaurului si la coborare poate brana aeriana, poate vedem noi la fata locului. iuhuuuu, nu-mi vine sa cred, maine am sa revad muntii!
Read the rest of this entry »
tu ce zici?