You are currently browsing the tag archive for the ‘anathema’ tag.

pamantul se cutremura, inalta varfuri ascutite ca niste colti pe care ar vrea sa-i infiga in univers, sa muste salbatic din seninul rece. cuvinte pe care astazi le azvarli, maine iti vor paraliza mintea prin lumile si abisurile pe care le deschid. chiar daca. seninul se retrage in vid, insangerat. lumea se deschide pentru a primi lacrimile de sange, porii se dilata insetati, firele de par se electrizeaza incremenind in unghi de 90 de grade. tegumentul e sfasiat de taratoarele care ies la mirosul intepator al sangelui, cascandu-si mandibulele cat mai larg, frenetic. zgomotul tesuturilor frematatoare e asurzitor. tarziu in noapte… ‘mi-e dor de atatea lucruri si de atatea stari’. de fapt ti-e foame nebuna de ploaie. ochii fara pleoape trebuiesc udati artificial, pentru a nu se usca. fa-ti pleoape din nemarginire. asurzitor, mai presus de toate, e ritmul. rasuflarea vietii in ceafa mortii care creeaza viata. si cat de asurzitoare e linistea de dupa ce coltii smulg cu infinita voluptate plutind in saliva o bucata de infinit. mainile, incremenite de tensiunea cu care strang laturile pantalonilor, se ridica uluitor in lateral, trase incontrolabil in sus. sus. nemarginire. nemarginire sfasiata de coltii inveninati de pofta si sete ai unui pamant orb si jilav ce se zvarcoleste in intuneric.

Advertisements

puse pe rafturi

file din poveste

vizitatori

  • 26,077 hits