m-am nascut intr-un cartier plin de tigani si muncesc intr-un mediu plin de tigani. creaturile astea imi provoaca o repulsie aproape instinctiala. nu ma intereseaza nici exceptiile, nici tiganii aia traditionali, populari si pitoresti din timpurile de acum 50 de ani, nici macar personajele imposibil de neadorat ale lui kusturica; vorbesc de ceea ce vad in jur. sunt parca plamaditi dintr-o pasta de vierme parazit.
ceea ce ma ingrozeste cel mai tare, insa, e faptul ca noi, locuitorii acestei tari, nu numai ca i-am acceptat incetul cu incetul asa cum sunt si ca nu le-am corectat sau ingradit intr-un fel comportamentul, dar, uluitor, oricat ar parea de neverosimil in ochii unui necunoscator, ne-am transformat noi insine in tigani; e de-a dreptul grotesc sa mergi pe strazile bucurestiului ziua in amiaza mare: te izbeste o populatie imputita fizic si psihic. fete finute si dragute, pt care romania e vestita, injurand si tipand una la alta ‘hai fa mai repedeeee’ ‘du-te fa in pula mea’ etc, scuipand coji de seminte prin mijloace de transport si alte porcarii. grupuri de pustani de cate 18-19 ani luandu-se de fete sau intinzandu-se prin ratb-uri si vorbind ca la usa cortului. tigani care fura sau bat oameni, fara ca nimeni sa intervina, de frica. frica?! e normal asa ceva? sa-ti fie frica in propria tara de o minoritate? sa pleci de acasa scuipandu-ti in san si facandu-ti cruce ‘doamne, sa nu se ia nimeni de mine pana la serviciu’?! sa fii obligat sa tii castile in urechi cu muzica data la maxim, ca sa nu mai auzi manelele de pe telefoanele lor?
asta e bucurestiul. a devenit o gaura neagra si imbacsita, o hazna umana. pana cand? pana cand vom mai suporta toate taratoarele din jur? romania, trezeste-te!

Advertisements