HPIM3210

alb. pretutindeni. si atata liniste incat pare materiala. atat de liniste incat se aud asternandu-se fulgii de zapada. deschid larg geamurile si respir linistea si frigul. sunt atat de fericita. esti aici, in spatele meu. trebuie doar sa ma intorc si sa intind mana si sa-ti ating chipul.
totul e incremenit. si timpul.. si timpul nu mai exista. nu mai exista nici lume, nu mai exista nici strazi, nici trenuri, nici gari.

a trecut aproape un an. am crezut ca nu ma mai doare. voi pleca.

Advertisements