René Magritte, The False Mirror

 

uite-i cum se holbeaza toti la fiecare miscare de-a mea, la fiecare cuvant, la fiecare respiratie, la fiecare gand. chiar si cei care sunt cu spatele simt ca ma sfredelesc cu privirea prin ceafa lor robotizata.
acum voi inchide ochii si ma voi preface adormita, iar cand ii voi deschide brusc, privirea imi va cadea asupra unui hau. ii voi surprinde nepregatiti, fara masti, fara culoare, fara uman. ii voi vedea cum intr-o secunda se vor poci cu ranjetele lor false, care niciodata nu au semanat cu zambetul meu, cu zambetul unui OM…
dar nu.. sunt prea perfecti pentru asemenea greseli.. masinile nu gresesc, greseala-i omeneasca, tine de natura noastra inzestrata cu sentimente.
cel mult voi prinde niste figuri goale, vide, lipsite de expresie, cu niste ochi metalici infiorator de reci, cu mainile atarnand moarte pe langa ei, in asteptarea impulsului electric ce anunta trezirea mea; atunci isi vor relua posturile de Gardieni, de Circari ai acestei lumi, meniti sa-mi mentina iluzia vietii.
ah.. cat as vrea sa ma reped asupra unui Gardian si sa-mi infig degetul in fata lui, in ochiul lui; in loc de sange si de lichidul ce-ar trebui sa se improaste dintr-un ochi spart voi da de cabluri, fiare si scantei electrice. as putea incerca asta chiar acum, sunt in permanenta inconjurata de oameni metalici, de pasari metalice, de gandaci metalici.
oare si obiectele astea stupide sunt tot poze ale realitatii? lovesc cu piciorul in ele. sunet metalic. un sunet rau care ma loveste in stomac. in locul unde imi aduc aminte ca ar fi trebuit sa fie stomacul. sunet metalic?? m-au transformat intr-unul de-al lor? mi-au pastrat, din natura moale, calda, vascoasa, pulsand de sange si deseuri, doar creierul?
cum sa scap de carapacea asta de fier? vreau viata. vreau imperfectiune. vreau sentiment. vreau moarte.
singurul loc pulsand de omenesc este gandul meu. cum sa ajung acolo? voi sari in mine si ma voi afunda in gand. drumul trece prin ochiul meu metalic.
iona, si tu tot un robot erai? ai gasit calea? asteapta-ma, vin.

imaginea: René Magritte, The False Mirror

Advertisements