In vise am zburat.
Incerc sa-mi amintesc cum e sa zbori.
Am uitat…
Am uitat de vise am uitat de zbor am uitat de ochi…
Tot ce tin minte e ca nu trebuie sa-mi aduc aminte.
Si totusi… totusi nevoia de zbor e coplesitoare. Dorul imi striveste timpanele, ma seaca de orice alte dorinte si imi doare fostele aripi…
Ma tarasc pana la marginea visului si privesc zboruri jinduind…
Cioturile ma ard…
De ce atunci cand am cazut nu s-a smuls toata aripa si amintirea ei? Cat am cautat un calau de foste zboruri!
O scanteie imi raneste retina uitarii
Imi acopar cu o fosta aripa ochii aducerii aminte
Sa ma las putrata de briza facuta de zboruri straine? Sa ma las zburata precum o frunza ingalbenita, inebunita ca briza se va opri in orice clipa?
Sau sa astept sa trec prin chinurile cresterii altor aripi?…Cum voi sti insa atunci ca zbor daca ochii in care as putea sa ma oglindesc si sa-mi admir aripile vor fi inchisi sau intorsi de la aripa mea tremuranda?…
O aripa de vultur imi da tarcoale… ea ar putea sa-mi aduca aminte zborul…
Intind cioturile sangerande catre ea…
Am zburat in vise…

Advertisements